A FES'TE DE SAN PARDE

A FES'TE


San Parde è n’addòre,
nu suone, na voce,
nu llucche de vóve,
mille chelure,
nu palpate de córe.


Nu suònne,
na nes’talgie pe chi s’ta lentane,
na voje de remenì
pe revedé via Cluenzie,
a chiazze, a Cattédràle.


Nu salute
Nu bngiorno, na bónasère,
na s’trette de mane.


S. Parde è pure S. Premiane


25.05.2010





A FES'TE DE SAN PARDE


Cuanne è u mèse de magge,
e magge è u mèse chiù bbèlle,
nu paese miie è fe’ste.
A ddòre du ‘hiene
te éntre dente
nsieme e quille de cagge.
A tèrra prene ze prepare e partorì,
géraneie e ròse ngòppe i ballecune
ca campane che sòne e s’devallune.
A ggènte è tutte chiù cuentènte,
u sòle ze chemènze e fa sentì,
u cigne cante e ze reschiare,
ze resèntene a bande e i prime spare.
Tènne chiù voje de cantà i campane.
Cavezune curte,
camicia spentate,
uajù
che ze preparane a prima chemeniòne
avete, èppène sbocciate,
cu prime penziere p’a mòre.
E ognune i vé a ueliie du gelate.
Ze chemènze cu Paleie pe San Premiane
pe fenì che San Parde fe’sta particolare.
I paiesane èrrivene da i po’ste chiù lentane:
Mèreche, Aues’tralie,Torine
pe reégne com’e na vóte Larine.
Ciente carre chiine de ‘hiure,
de chepèrte, merlétte e trine
pe tre juorne èsfilene.
Carre terate da vuove e vacche,
avete, chiù peccerille, da zurre e mentune
o terate e mane da cacchedune.
A mèrde di vacche sgrizze cuanne cade,
u segrete è camenà ca còcce avezate
pe ne retrevarse chi scarpe dent’u cacate.
De notte è tutte na fiaccolate
chi ggènte che ntónene a carrere
pe dà feducie e u cafòne che spére.
Spére da i Sante e da Ddiie
a bbòna velentà de repagà a fatije
che na bbòn’annate:
tanta fave,cice, grane e biade.
Ècche pecché ze è recagnate
senza sentì a pesantezze du calle
mèntre ggire da capammònne e capabballe.
Ngòppe ogne carre a uelive da pace,
èttuorn’e i còrne na fascia ghianche,
a ggènte camine, uarde e nen zé ‘stanche.
U tèrze juorne
nu campesante, ngòppe u chiane,
San Parde èrrecchempagne e San Premiane,
dapù tutt’èttuorne e i carre
pe na bbèlla magnate
ca fe’ste che devènte na scampagnate.
Èccuescì fenisce a fes’te
chi femmene fanne ca fantasie
ricopianne magge, u ‘hiòre e u carde
pe fa a fès’te, a fès’te de San Parde.


Maggio 1981





Commenti

Post popolari in questo blog

Nel 2017 il mondo ha perso un’area di foreste grande quanto l’Italia. L’indagine di Global forest watch

Un pericoloso salto all'indietro dell'agricoltura

La tavola di San Giuseppe